Autor: DVM Raluca Predoiu
Degerăturile sunt leziuni ale țesuturilor datorate expunerii îndelungate la temperaturi mai scăzute de 0 grade Celsius, ce apar atât la nivel cutanat cât și la nivel tisular.
Când temperaturile mediului sunt extrem de scăzute, se reduce fluxul sanguin de la nivelul extremităților (labuțe, urechi, coadă), iar sangele este redistribuit către organele interne vitale, astfel în zonele slab vascularizate apar degerăturile.
Cum putem afla dacă animăluțul nostru suferă în urma expunerii la o temperatura prea scăzută?
Este foarte simplu! Dacă noi resimțim disconfortul creat de temperaturile extreme, cu siguranță și animalutele noastre o vor face.
Unul dintre posibilele indicii care ne-ar putea informa că animăluțul nostru nu este confortabil cu temperatura din exterior, este refuzul mersului (dacă nu sunt implicați și alți factori de ordin comportamental sau diferite patologii), se oprește brusc, se deplasează greoi, scâncește sau poate ridica pe rând, câte un membru.
În cazul în care omitem toate aceste prime semnale, putem verifica lăbuțele, coada sau urechile și dacă acestea sunt foarte reci, umflate sau prezintă sensibilitate dureroasă, cu siguranță au suferit în urma frigului. În zonele afectate apar modificări de culoare, pot fi palide, roșii din cauza inflamației, gri sau albăstrui.
În cazul degerăturilor severe, semnele clinice pot dura de la câteva zile până la câteva săptămâni. Debutul se manifestă prin apariția unor vezicule, ulcere ale pielii și zone albăstrui care mai apoi devin negricioase urmate de apariția gangrenei. Zonele slab vascularizate, cum ar fi vârful cozii și al urechilor sunt cel mai frecvent afectate.
Care sunt factorii predispozanti?
Specia
În România, în cadrul animalelor de companie, cele mai des întâlnite specii sunt cea canină și cea felină. Sunt specii care odată cu evoluția, s-au adaptat diferitelor tipuri de mediu întâlnite în toate zonele geografice ale țării.
Sursă: www.be.chewy.com / www.etsy.com
Rasa
În cazul ambelor specii precizate anterior, există o multitudine de rase. Rezistența acestora la intemperii este în funcție de tipul de blană, talie, zonă de proveniență, mediul în care trăiesc, stare de întreținere, alimentație etc.. De exemplu, rase precum Chiuaua, Pincher și Bichon sunt mult mai sensibile la frig decât un Malamut de Alaska, Husky Siberian sau Saint Bernard, însă până și aceștia pot suferi degerături dacă expunerea la temperaturi extreme este de lungă durată.
Vârsta
Este foarte important să știm că animăluțele trecute de vârsta de zece unsprezece ani sunt considerate pacienții geriatrici. Aceștia au temperatura corpului mai scăzută decât cei mai tineri, iar înaintarea în vârstă vine la pachet cu o serie de îngrijiri suplimentare, printre care și cea de a evita expunerea îndelungată la frig. Nu trebuie neglijați nici puiuții, care în primele luni ale vieții sunt foarte sensibili la temperatura mediului ambiental.
Din categoria factorilor care implică predispoziția la apariția degerăturilor, fac parte și cei legați de diferite patologii precum bolile cardiace, dermatologice și diabetul.
Cum putem trata degerăturile până ajungem la cabinetul veterinar?
Dacă patrupedulnostru a suferit în urma frigului, exista o serie de măsuri provizorii pentru a trata degeraturile în situațiile în care nu putem ajunge imediat la un cabinet veterinar.
Este prioritar să mutăm animalutul într-o zonă caldă și uscată cât mai repede cu putință. Îl acoperim sau îl înfășurăm cu prosoape sau pături uscate, lângă care putem pune sticle cu apă caldă. Pe suprafața afectată se pot aplica comprese cu apă călduță sau se poate introduce întreaga zonă în apă cu temperatura de maxim 40 de grade celsius.
Ce trebuie să NU facem în cazul apariției degerăturilor?
Deși primul instinct este să apropiem animăluțul de suprafețe calde, să îl uscăm cu surse de căldură sau să îl introducem în apă fierbinte, acestea sunt primele acțiuni pe care trebuie să le evităm. Orice materie fierbinte ce va lua contact direct cu suprafața afectată, va provoca distrucții la nivel celular, iar acestea la randul, vor întârzia sau poate chiar anula vindecarea.
Trebuie evitată masarea zonei sau aplicarea bandajelor compresive, acestea vor accentua durerea.
Este interzisă aplicarea unui tratament medicamentos, atât local, cât și pe cale generală fără instruirea unui medic veterinar. Multe dintre analgezicele de uz uman pot fi toxice pentru animale (ibuprofen, aspirină etc..).
Atenție!
Degerăturile pot provoca dureri mari animalutelor ce pot duce la devieri de comportament manifestate prin agresivitate, de aceea trebuie fim atenți la modul în care îi vom manipula.
Cum putem preveni degerăturile?
Pentru a minimiza riscul apariției degerăturilor la animăluțele crescute în casă, putem scurta timpul plimbărilor zilnice pe perioada iernii și putem schimba ora acestora, dacă ne permite timpul. În cazul celor crescute exclusiv afară, acestora va trebui să le fie asigurată o încăpere caldă și uscată unde se pot adăposti când temperatura este sub 0 grade celsius.
Îmbrăcămintea reprezintă o sursă de protecție foarte bună împotriva temperaturilor scăzute, în special animăluțelor de talie mică. Aceasta trebuie sa fie confortabilă, călduroasă si fabricată dintr-un material calitativ.
Sursa: www.doggearreview.com
Încălțămintea, un alt articol vestimentar care ne poate ajuta să evităm degeraturile de la nivelul lăbuțelor, care sunt cel mai frecvent întâlnite, acestea fiind în contact direct cu suprafețele înghețate. Este recomandat ca aceasta să fie impermeabilă, cu talpă abrazivă, antiaderentă.
Prevenția este foarte importantă!
Pe perioada iernii, prietenii noștri necuvântători trebuie să beneficieze de o atenție suplimentară. Este foarte important să efectuăm un control de rutină, zilnic, după ce aceștia au luat contact cu temperaturile scăzute. Dacă observăm schimbări de culoare sau sensibilitate dureroasă, este posibil ca animăluțul nostru să fi suferit în urma frigului. Orice formă de degerătură, dacă este în fază incipientă, poate fi tratată cu ușurință, însă odată cu trecerea timpului, prognosticul poate fi nefavorabil.