Autor: Medic veterinar – Somfalvi Rita

Sursă: thyrocat.com

Tiroida este o glandă endocrină care se găsește la nivelul gâtului, pe trahee, la toate mamiferele. Aceasta este responsabilă de secreția unor hormoni care au rol în reglarea metabolismului.

Hipertiroidismul este una din cele mai des întâlnite boli endocrine ale pisicilor geriatrice. De cele mai mult ori este vorba despre o creștere benignă, necanceroasă a glandei tiroide și o secreție exagerată de hormoni tiroidieni de la acest nivel. Spre deosebire de feline, câinii sunt predispuși la hipotiroidism (o secreție insuficientă de hormoni tiroidieni). Informații despre această patologie puteți găsi aici.

Hormonii secretați de la acest nivel afectează întreg organismul, cele mai importante schimbări odată cu apariția acestei boli fiind o creștere a ratei metabolice, inclusiv o creștere a contractilității inimii, care în timp poate duce la creșterea în mărime a organului, lucru care compromite buna funcționare a acestuia.

Semne clinice

Semnele clasice a hipertiroidismului includ:

• creșterea apetitului alimentar cu scăderea în greutate
• creșterea aportului hidric și al urinării
• activitate crescută, neliniște și iritabilitate
• modificări calitative la nivelul blănii

În unele cazuri pot apărea semne clinice atpice precum voma, diareea, dificultăți în respirație, respirație bucală, slăbiciune, intoleranță la căldură, etc. Acestea nu sunt specifice pentru această boală însă sunt importante de menționat medicului veterinar.

În cazul în care boala rămâne netratată o perioadă mai lungă de timp, aceasta poate duce la o serie de complicații, cele mai importante având loc la nivel cardiovascular.

• Cardiomiopatia tireotoxică reprezintă modificările care apar la nivelul inimii datorită unei concentrații crescute de hormoni tiroidieni în organism. Aceasta se manifestă prin îngroșarea mușchiului cardiac pentru a putea compensa cererile metabolice crescute. Netratată, inima poate ajunge le decompensare și la deces.
• Hipertensiunea sistemică este un alt efect secundar al hipertiroidismului. Studiile arată că aproximativ 25% din pisicile diagnosticate cu hipertiroidism suferă de hipertensiune sistemică. Netratată, hipertensiunea poate produce hemoragii (nazale,oculare, cerebrale, etc) , detașare retiniană manifestată prin orbire bruscă și o serie de alte patologii în funcție de organul afectat.

Sursă: chappellevet.ca

Deoarece, pe de o parte, hipertiroidismul afectează pisicile cu o vârstă mai înaintată este foarte importantă evaluarea și identificarea eventualelor patologii cu care pacientul se confruntă în prezent pentru a le putea gestiona în conformitate cu starea clinică și rezultatele analizelor. În aceeași măsură, faptul că această boală afectează practic tot organismul trebuie evaluat organismul complet pentru a putea ține sub control toate efectele bolii.

Diagnostic

Palparea glandei tiroide
   Sursă: researchgate.net

Pentru un diagnostic de certitudine, medicul veterinar va efectua un examen clinic complet și va recomanda efectuarea de analize de sânge, printre care și dozarea hormonului tiroidian (T4). Într-un număr relativ mic de cazuri rezultatul evaluării hormonului tiroidian poate fi în limite fiziologice , însă dacă după examenul clinic hipertiroidismul este unul din diagnosticele posibile medicul poate recurge la un test de supresie de hormoni tiroidieni.
Pe lângă acestea, ecografia glandei tiroidei este esențială pentru evaluarea aspectului, mărimii și a identificării eventualelor formațiuni de la acest nivel. Această investigație este minim invazivă, nu produce stres sau disconfort major pacientului și oferă informații importante clinicianului.

Tratament

Există mai multe opțiuni când vine vorba de tratamentului pisicilor cu hipertiroidism. Acesta include: tratamentul medicamentos, cu iod radioactiv, tratament chirugical și dietă. În funcție de starea clinică a pacientului și de rezultatele analizelor de sânge medicul veterinar va decide cea mai bună abordare pentru pisica ta.

Deoarece mai puțin de 2% din cazurile e hipertiroidism la pisici sunt cauzate de formațiuni maligne la nivelul tiroidei, tratamentele instituite sunt sunt succes. Ceea ce e important de reținut este că analizele paraclinice sunt obligatorii înainte de stabilirea unui tratament pentru a putea preveni eventualele complicații ale acestei boli.

În concluzie, hipertiroidismul este o boală frecvent întâlnită la pisicile în vârstă și este o patologie cu un prognostic foarte bun dacă pacientul este evaluat corespunzător de un medic veterinar și se instituie un tratament.
Pentru că nu există o metodă de prevenție pentru această boală, consultațile anuale sau bianuale de rutină și monitorizarea pisicii în viața de zi cu zi este esențială pentru descoperirea patologiei în stadii incipiente.
Dacă pisica ta prezintă semnele clinice menționate mai sus sau orice modificări de comportament venite odată cu îmbătrânirea, se recomanda un examen clinic de rutină la medicul veterinar.