Autor: Medic veterinar – Somfalvi Rita

Tiroida este o glandă care se găsește la nivelul gâtului, pe trahee, la toate mamiferele. Aceasta este responsabilă de secreția unor hormoni care au rol în reglarea metabolismului.

Sursă: pdsa.org.uk/

Hipotiroidismul se referă la o patologie, relativ des întâlnită în cazul câinilor, care duce la o secreție inadecvată de hormoni tiroidieni. Spre deosebire de câini, pisicile sunt predispuse la apariția hipertiroidismului (o secreție exagerată de hormoni tiroidieni) – mai multe detalii aici.
Boala afectează cel mai des câinii de talie medie spre mare, cu vârsta cuprinsă între 4 și 10 ani. Rase predispuse la această boală includ: Golden Retriever, Doberman Pinscher, Miniature Schnauzer, Cocker Spaniol.

Cauza hipotiroidismului la căței este reprezentată fie de o atrofie idiopatică a glandei tiroide (=scăderea în dimensiuni și consecutiv în cantitatea de hormoni secretați), fie o tiroidită limfocitară (=o inflamație a organului). Cauza atrofiei de tiroidă nu este cunoscută însă se suspicionează o reacție autoimună a organismului (= organismul atacă în mod anormal celule de la nivelul tiroidei).

Semne clinice

O cantitate insuficientă de hormoni tiroidieni duc la o scădere a ratei metabolice, prin urmare afectează întreg organismul. Semnele clinice sunt nespecifice și variază de la individ la individ. Cele mai des relatate de proprietari sunt:

• îngrășarea fără un aport alimentar crescut;
• scăderea gradului de activitate;
• intoleranță la frig;
• letargie (apatie);
• modificări ale calității blănii cu zone de alopecie simetrice, nepruriginoase;
• blana odată tunsă/rasă are o rată de creștere scăzută;
• descuamări ale pielii (mătreață) și infecții recurente la nivelul pielii și urechilor;
• pigmentarea pielii;
• afectări ale sistemului reproducător (lipsa căldurilor, infertilitate, avorturi).

În cazuri rare, hipotiroidismul netratat poate duce la o formă extremă care se numește comă mixedematoasă. Aceasta este o decompensare a organismului care se manifestă prin apatie, hipotermie și areactivitate. La examenul clinic pacientul prezintă o stare semi-comatoasă, este hipoterm, hipotensiv și hipoglicemic suferind de cele mai multe ori dezechilibre hidroelectrolitice.

Tratamentul în acest caz este unul de urgență pentru stabilizarea cardiovasculară și reechilibrare hidroelectrolitică. Concomitent se vor efectua analize de sânge pentru managementul eventualelor patologii secundare.

Diagnostic

Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic și al analizelor complementare. În primul rând va avea loc evaluarea clinică a pacientului și se vor recomanda analize de rutină pentru aprecierea stării generale de sănătate. După cum am menționat anterior, hipotiroidismul afectează întreg organismul iar din acest motiv identificarea patologiilor secundare de organ (ex. probleme cardiace, afectare hepatică sau renală, boli endocrine de altă natură) trebuie identificate și tratate concomitent cu diagnosticul și tratamentul unui eventual hipotiroidism.

Următorul pas în diagnosticul hipotiroidismului este dozarea hormonului tiroidian (T4). Din păcate, dozarea acestuia nu e suficientă pentru un diagnostic de certitudine deoarece există mai multe stări metabolice, medicamente și boli non-tiroidiene care duc la un rezultat sub limita de referință. În cazul unui rezultat de acest gen (valoarea hormonului sub limitele de referință) se va trece la pasul următor, adică la dozarea fT4 și TSH. Deoarece acest ultim pas este destul de costisitor, se recomandă evaluarea acestor analize pe rând, întrucât un rezultat în limite al hormonului T4 exclude hipotiroidismul.

Alte analize complementare care se utilizează în diagnosticul hipotiroidismului sunt:
a. ecografia glandei tiroide cu scopul de a evalua aspectul morfologic al acestui organ. În așa fel se pot observa modificări de dimensiune și ecogenitate, prezența unor eventuale formațiuni la nivelul acesteia;
b. dozarea de anticorpi anti-tiroglobulină pentru identificarea etiologiei acestei patologii. Această dozare ne va spune dacă cauza hipotiroidismului este de origine autoimună.

Tratament

Cu toate că această patologie nu poate fi vindecată, ea poate fi ținută sub control prin suplimentarea orală de hormoni tiroidieni. O parte din semnele clinice ale hipotiroidismului se vor rezolva în primele 4-6 săptămâni de la instituirea tratamentului, în schimb altele vor necesita luni de zile ( spre exemplu problemele dermatologice). Tratamentul va fi prescris de medicul veterinar cu care se va ține o legătură vis-a-vis de evoluția patrupedului și se vor efectua controale regulate. Toleranța pacientului la tratament se poate schimba în timp, fiind necesare ajustări ale tratamentului.

Prognosticul pacienților cu hipotiroidism necomplicat este unul favorabil. Bineînțeles evoluția pacientului depinde de mai mulți factori printre care e numără starea generală a pacientului, vârsta, răspunsul organismului la tratament și consecvența proprietarilor în administrarea medicației și monitorizarea pacientului.