Autor: Dr. Lia Ion, medic veterinar Spital Pet Stuff
Examinarea oftalmologică a devenit mult mai des întâlnită la animalele de companie, acestea fiind membrii importanți ai familiei. Vederea este cea care ajută la orientarea în spațiu și la desfășurarea optimă a activităților zilnice.
Un examen oftalmologic de rutină ar trebui efectuat anual la animalele care nu prezintă semne specifice unei afecțiuni oculare și cel puțin o dată la 6 luni la pacienții geriatrici. Se recomandă un examen oftalmologic de bază chiar la prima vizită a patrupedului la medicul veterinar, după ce a fost luat din cuib. Unele afecțiuni pot fi moștenite de la părinți sau pot să apară la scurt timp după naștere, necesitând un diagnostic și un tratament cât mai timpuriu. Medicul generalist ar trebui să evalueze simetria dintre cei doi ochi, gradul de urmărire a obiectelor din jur, prezența reflexului palpebral, respectiv închiderea pleoapelor la atingerea acestora. De asemenea, se evaluează dacă pacientul prezintă un anumit grad de entropion (răsfrângerea pleoapelor spre interior) sau ectropion (întoarcerea pleoapelor spre exterior, cu evidențierea conjunctivei într-un grad mai mare). Se poate aprecia răspunsul pupilei la un stimul luminos și se poate face o examinare a fundului de ochi folosind un oftalmoscop direct. Dacă medicul generalist observă unele modifcări și consideră necesar, poate face o trimitere către un medic cu mai multă experiență în oftalmologia veterinară.
Există anumite rase de câini și de pisici predispuse la unele afecțiuni oftalmologice specifice, pentru acestea vizita la medicul oftalmolog fiind recomandată la apariția primelor semne de disconfort ocular.
De exemplu, OD – Anomalii congenitale: microftalmie, persistența membranei pupilare, cataractă. Metis, F, 2 ani (sursă proprie) Sicca sau boala ochiului uscat afectează în general rasele de câini brahicefalice: Bulldog Englez, Bulldog Francez, ShihTzu, Pechinez, primele semne fiind reprezentate de apariția unor secreții oculare mai abundente, cu aspect sero-mucos, aderente la suprafața globului ocular. Diagnosticul se stabilește prin măsurarea cantității de lacrimi cu ajutorul unor bandelete speciale de hârtie – Test Schirmer. În cazul în care afecțiunea se agravează, apar vase de sânge și pigmentație la suprafața corneei, care pot împiedica vederea. De aceea este foarte important să se administreze la timp tratamentul corespunzător.
OS – Cheratoconjunctivita Sicca, faza de opacizare și vascularizație. Bichon, femelă, 7 ani (sursă proprie)
Entropionul se întâlnește de obicei tot la rasele brahicefalice, atât la câini, cât și la pisici, dar poate să apară și la alte rase. În cazurile grave, care pot să apară chiar la pacienții tineri, ochii pot fi închiși aproape complet, cu apariția secundară a ulcerelor corneene. Remedierea chirurgicală este de cele mai multe ori singura opțiune terapeutică. Uneori se poate apela la soluții temporare, cum ar fi aplicarea unor fire tractoare, a capselor chirurgicale sau a injecțiilor cu acid hialuronic la nivelul pleoapelor, până când pacientul poate fi supus intervenției chirurgicale.
Unele afecțiuni ale cristalinului (cataracta, luxația de cristalin) sau glaucomul, pot fi congenitale și se pot manifesta foarte devreme în viața unui animal. Dacă nu sunt diagnosticate și tratate la timp, în măsura în care acest lucru este posibil, acestea pot duce la complicații grave, cu afectarea vederii până la orbire sau pierderea globului ocular.
Pacienții predispuși la glaucom, în special câinii din rasele Jack Russel Terrier, Cocker Spaniel, Husky, Akita, Samoyed, Basset Hound, ar trebui să fie evaluați printr-o metodă specifică numită gonioscopie. Cu ajutorul unei lentile speciale se examinează unghiul dintre cornee și iris și se poate stabili dacă există modificări în structura anatomică normală. În situația în care rezultatul indică o patologie la acest nivel se recomandă administrarea profilactică de medicație antiglaucomatoasă.
Și la nivelul retinei, structura globului ocular care se ocupă de captarea informației vizuale, pot sa apară afecțiuni cu o componentă genetică, manifestate la anumite rase. Printre acestea se pot enumera Atrofia retiniană progresivă, întâlnită în special la rasa Labrador/ Golden Retriever, Cocker Spaniel, Brac German, Displazia retiniană, Degenerarea retiniană acută. Un diagnostic de suspiciune poate fi emis în urma anamnezei și a examinării oftalmoscopice a fundului de ochi. Pentru diagnosticul cert al acestor boli este necesară o investigație specifică, numită electroretinografie, care măsoară activitatea electrică de la nivelul retinei, similar electrocardiogramei folosită la examinarea cardiacă.
Când devine o urgență examenul oftalmologic?
- Traumatisme în regiunea craniană care implică și afectarea globilor oculari:
- accidente rutiere, mușcături produse de alți câini, care pot duce la luxația sau avulsia globului ocular (ieșirea din orbită a acestuia). În această situație se recomandă un consult medical căt mai rapid, în vederea stabilizării pacientului și pentru a decide dacă ochiul mai poate fi salvat printr-o intervenție chirurgicală de repoziționare
- plăgi corneene tăiate/înțepate, produse de corpuri străine ascuțite sau de gheara unei pisici
- semnele clinice pot fi manifestate prin durere intensă, ochi închis, lăcrimare excesivă, pupilă de dimensiune mică, prezența sângelui în interiorul globului ocular, care uneori se poate exterioriza. Examenul oftalmologic cât mai rapid poate pune un diagnostic de certitudine, în urma căruia se va stabili conduita terapeutică. De cele mai multe ori se recomandă și efectuarea unei ecografii oculare, pentru a vedea dacă în urma traumei a fost afectat și cristalinul, putând apărea cataracta posttraumatica sau dacă s-a produs dezlipirea de retină. Tratamentul este de cele mai multe ori chirurgical, cu efectuarea suturii de cornee și aplicarea unui biomaterial care să protejeze suprafața globului ocular și să grăbească vindecarea.
- Glaucomul acut: proprietarul poate observa opacifiere bruscă la suprafața globului ocular (edem cornean), durere manifestată prin lăcrimare, ținerea ochiului mai închis (blefarospasm), sensibilitate la lumină (fotofobie). Tonometria este singura metodă specifică care poate determina valoarea tensiunii intraoculare, în urma căreia se poate stabili diagnosticul de glaucom și se poate decide un tratament corespunzător. După primirea acestui diagnostic se vor face recontroale la perioade scurte de timp pentru a verifica eficiența tratamentului instituit.
- Cataracta diabetică: pacienții diagnosticați cu diabet, în special câinii, pot dezvolta cataractă la un interval de câteva luni. Proprietarii observă reducerea vederii, cu lovirea de obstacole, opacizare la nivelul cristalinului. Uneori semnele oculare sunt primele care apar în caz de diabet. Secundar cataractei diabetice poate să apară uveita facolitică, o inflamație intraoculară destul de severă care necesită tratament cât mai timpuriu pentru a evita complicațiile ulterioare și a crește astfel șansele pacientului de a deveni candidat pentru operația de cataractă.
- Orbirea bruscă: apare de obicei ca urmare a unor afecțiuni retiniene sau la nivelul nervului optic. La nivelul retinei poate fi vorba despre degenerarea retiniană acută, care duce la orbire într-un interval scurt de timp. De cele mai multe ori afectează câinii, la examenul oftalmologic nu se observă modificări, doar în urma electroretinografiei putându-se stabili diagnosticul. Pierderea bruscă a vederii se mai poate produce în urma decolării retiniene, care apare de obicei după un traumatism ocular sever sau secundar unor modificări intraoculare grave. De asemenea, se poate produce consecutiv unui puseu de hipertensiune sistemică, aspect întâlnit mai frecvent la pisicile geriatrice cu afecțiuni cardiace sau renale. Cu un diagnostic corect și un tratament adecvat al bolii sistemice, există situații când retina se poate reatașa, pacientul putându-și recupera vederea parțial.
- Nevrita optică este o inflamație severă a nervului optic, care determină secundar pierderea bruscă a vederii. Suspiciunea unui asemenea diagnostic poate pune în urma examinării oftalmologice, dar pentru un diagnostic de certitudine se recomandă investigații suplimentare: electroretinografie, RMN cranian.
Examinarea oftalmologică poate fi realizată și la alte specii de animale, inclusiv la cele exotice, multe dintre acestea fiind considerate membrii ai familiei. Testele care se pot face sunt similare cu cele de la câine și pisică, unele fiind adaptate în funcție de pacient.