Autor: DVM Adina Argăseală
Dacă în articolul precedent am discutat despre importanța unui examen oftalmologic la animalele de companie, în ceea ce urmează vom detalia ce implică acest consult, care sunt manoperele efectuate și rolul acestora în evaluarea obiectivă a aparatului vizual.
În cadrul spitalului veterinar Pet Stuff examenul oftalmologic se realizează într-o cameră întunecată, utilizând aparatură specializată. Toate manoperele din cadrul examinarii oftalmologice sunt nedureroase, nu necesită sedare în cazul pacienților cooperanți. O examinare uzuală a unui pacient nou necesită aproximativ 30-40 minute, durata prelungindu-se dacă sunt necesare investigații adiționale.
Examinarea oftalmologică completă presupune mai multe etape, prima dintre ele fiind o anamneză detaliată în care dorim să culegem cât mai multe informații legate de afecțiunea oftalmologică, starea generală a pacientului și alte afecțiuni diagnosticate în trecut.
Testarea vederii constă în urmărirea răspunsului la amenințare, testul cu bucăți de vată, unde se observă modul în care pacientul se deplasează într-un mediu străin, dacă se lovește de obstacole, dacă urcă și coboară scările cu ușurință, atât pe lumină cât și pe întuneric.
Pentru examinarea segmentului anterior se utilizează biomicroscopul (slit lamp), ce permite evaluarea detaliată a pleoapelor, conjunctivei, corneei, a umorii apoase, a irisului și a cristalinului.
Evaluarea fundului de ochi constă în oftalmoscopie directă utilizând oftalmoscopul Panoptic. Unii pacienți pot necesita dilatarea pupilelor, aceasta se realizează cu un midriatic cu acțiune de durată mai scurtă decât atropina. Uneori trebuie instilate picături de mai multe ori, până se dilată complet pupila, timpul poate varia în funcție de pacient.
Sub acțiunea luminii pupila ar trebui să se micșoreze (reflexul pupilar fotomotor). Dacă nu se întâmplă acest lucru, poate indica o anumită problemă, în funcție de lumina folosită, albastră sau roșie. Aparatul cPLR Tester utilizează lumina de o anumită intensitate și lungime de undă, stimulând specific celulele fototreceptoare și celulele ganglionare, oferă informații cu privire la statusul retinei și al nervului optic. Sunt verificate și reflexele care implică unii nervi cranieni, astfel examenul oftalmologic poate fi de ajutor și în cadrul diagnosticului unor afecțiuni neurologice.
Tonometria, măsurarea tensiunii intraoculare este deosebit de importantă, fiind utilă în depistarea glaucomului (când valorile presiunii sunt crescute) sau a uveitei (când valorile sunt scăzute).
Deficitul cantitativ sau calitativ al lacrimilor (sindromul de ochi uscat) este foarte frecvent întâlnit și poate predispune la afecțiuni corneene, precum cheratite, ulcere corneene. Filmul lacrimal este evaluat din punct cantitativ utilizând testul Schirmer și calitativ folosind metoda tear film break-up time (apelând la fluoresceină și la lumina fluorescentă a biomicroscopului).
Instilarea unei picături de fluoresceină pune în evidență prezența unor eventuale leziuni corneene. Tot cu ajutorul fluoresceinei se efectuează și testul Jones, verificând astfel permeabilitatea canalelor lacrimo-nazale. În cazul pacienților cu epiforă (lacrimare excesivă) punctele lacrimo-nazale se pot verifica și permeabiliza sub anestezie locală, dacă pacientul permite.
În funcție de rezultatele la testele descrise mai sus, se pot recomanda teste adiționale care se pot efectua în cadrul spitalului la momentul consultului sau la o dată ulterioară. De exemplu, dacă evaluarea directă a ochiului sau a orbitei nu este posibilă, se utilizează ecografia oculară. Procedura este nedureroasă, majoritatea pacienților cooperează. Se obțin astfel detalii importante legate de cristalin, corp vitros, retina, prezența unor formațiuni tumorale, abcese orbitare, etc.
Electroretinografia reprezintă evaluarea funcției electrice a retinei. Se efectuează obligatoriu înaintea operației de cataractă, în cazul pacienților cu suspiciune de atrofie retiniană (când pot prezenta deficite ale vederii nocturne sau diurne) și în cazul orbirilor bruște în care se dorește diferențierea între o orbire de natură retiniană sau o orbire secundară nevritelor optice sau afectării centrale (la nivelul creierului). La majoritatea pacienților cooperanți nu este necesară sedarea.
Unele afecțiuni oftalmologice pot reprezenta un simptom în cadrul unor afecțiuni sistemice, precum boli infecțioase, hipertensiune arterială, diabet, neoplazii. În acest caz sunt necesare investigații adiționale, precum analize de sânge, examen bacteriologic, examen cardiologic, ecografie abdominală, radiografic, examen imagistic (CT, RMN).
La finalul examinării, foaia de observație care se înmânează proprietarului cuprinde: rezultatele fiecărei etape ale examenului oftalmologic, diagnosticul prezumtiv sau de certitudine, informații legate de tratament și de administrarea lor, un estimat al costurilor aferente investigațiilor/procedurilor adiționale recomandate. Imagini cu leziunile oculare și cu fundul de ochi sunt atașate la fișa digitală și pot fi accesate de proprietar oricând, pentru a putea urmări evoluția în dinamică.
În concluzie, un examen oftalmologic de specialitate cuprinde o serie de manopere nedureroase, de cele mai multe ori acesta se poate efectua fără sedare iar în urma acestuia se obține o imagine de ansamblu atât a întregului aparat vizual cât și a unor patologii neurologice ( dacă este cazul). Depistarea precoce a patologiilor de la acest nivel și instituirea unui tratament corespunzător va duce la îmbunătățirea calității vieții patrupedului nostru și va evita apariția de modificării iremediabile la nivelul ochiului.