Autor: Asistent Săcărin Ștefan

Odată cu domesticirea pisicilor, acestea au fost aduse în medii diferite față de habitatul lor natural. În ziua de azi, un număr mare de pisici sunt strict indoor, fără ca acestea să ia contact cu mediul exterior poate chiar niciodată de-a lungul vieții. Pe de o parte, acest lucru limitează contactul cu alte pisici și dobândirea de boli infecțioase care ar putea fi transmise prin contactul cu mediul exterior sau cu alte pisici și minimalizează riscul apariției de traumatisme și accidente neplăcute. Pe cealaltă parte, însă, numărul de probleme comportamentale a crescut, acestea fiind direct proporționale cu capacitatea pisicii de a se adapta acestui nou mediu.

Dintre problemele comportamentale ale pisicilor menționăm: urinarea și defecarea în afara litierei, anxietatea, tulburările de alimentație, deficitul de atenție, agresivitatea, automutilarea și tulburările compulsive, cum ar fi îngrijirea excesivă și zgâriatul bunurilor din casă.

Oferirea unui mediu îmbogățit poate crește activitatea, poate reduce stagnarea mentală și poate preveni multe dintre aceste probleme. Toate pisicile au nevoie de stimulare mentală, dar acest lucru este deosebit de important pentru pisicile de interior. Un mediu îmbogățit va oferi pisicilor posibilitatea de a-și crea propriile experiențe pozitive într-un spațiu închis. Scopul este să creezi un „mediu interactiv” pentru pisica ta. Asta înseamnă mult spațiu, litiere, mâncare, apă și activități de făcut.

Hrănirea interactivă

Deși dietele standard pot satisface în mod adecvat nevoile de nutrienți ale pisicilor domestice, prezentarea lor obișnuită poate să nu promoveze exprimarea comportamentelor normale de vânătoare (exploratoare).

Deoarece pisicile au evoluat ca vânători solitari de pradă mică, cele crescute în case cu mai multe pisici sunt mult mai confortabile când sunt hrănite în boluri separate așezate la distanță unul de celălalt. Bolurile de mâncare trebuie poziționate în spații retrase, fiind ferite de întreruperea de către alte animale sau electrocasnice ( mașini de spălat, frigidere, uscătoare). Pisicile cu acces liber la hrană preferă de obicei să mănânce mai multe mese mici pe zi, spre deosebire de una sau două mese mari. Cu toate acestea, accesul liber la hrană elimină orice oportunitate pentru pisici de a-și exprima instinctele naturale de prădător, iar majoritatea pisicilor vor vâna prada atunci când au oportunitatea. Eșecul de a oferi oportunități de comportament de prădător poate priva pisicile de activitate mentală și fizică, ceea ce poate contribui la dezvoltarea obezității și a altor probleme de sănătate.

Pentru a face hrănirea mult mai interesantă puteți folosi puzzle-uri cu alimente sau jucării interactive.(Fig. 1) Aceste obiecte le puteți achiziționa de la pet shop-uri, de pe internet sau le puteți face chiar dumneavoastră acasă. Pentru a crea puzzle-uri , puteți într-o cutie de carton sau o sticlă de plastic, pur și simplu sa tăiați mici găuri în obiect și umpleți-le cu mâncarea sau recompensele preferate ale pisicii dvs.

Sursă: www.lafermedesanimaux.com

Dacă este posibil, împărțiți mesele în trei sau patru porții mici și alternați plasarea lor într-o zonă nouă în fiecare zi. Începeți prin a ascunde recompensa în același loc în fiecare zi. După câteva zile, încercați să ascundeți recompensa în apropierea locației inițiale, dar nu exact în același loc. Odată ce pisica s-a obișnuit să „vâneze” pentru bonusuri, puteți trece la zone mai îndepărtate. Acest lucru ar trebui făcut zilnic, astfel încât pisica dvs. să se obișnuiască cu rutina de căutare și recompensă. Dacă zilele trec fără recompensă, pisica ta va înceta să mai caute. Cutiile, pungile și transportoarele care sunt lăsate afară oferă ascunzișuri frumoase pentru pisici.

Locul de nevoi al pisicilor (litierele)

Sursă: made-in-china.com

Opțiunile adecvate de litiere sunt un alt aspect important al mediului în care trăiește o pisică. Actul normal al pisicilor de a-și face nevoile implică o succesiune de etape cum ar fi: săparea în locul în care își va face nevoile, poziția luată pentru defecare/ urinare și acoperirea fecalelor.

Litierele mari și deschise sunt o opțiune foarte bună pentru ca oferă spațiile adecvate pentru aceste acțiuni. Litierele cu curățare automată oferă o mai bună păstrarea a locului curat, dar pisicile care consideră sunetele și mișcările acestora aversive le vor evita. Ca și în cazul recipientelor pentru hrană, litierele, trebuie să fie amplasate într-un loc sigur și fără prea multe zgomote sau electronice care ar putea porni în orice moment.

Multe pisici preferă așternuturi fără miros și din materiale cu particule fine.

Litierele trebuie curățate zilnic, iar așternutul schimbat săptămânal.

Contactul social

Când vine vorba de pisica din casa noastră nu trebuie să uităm ca aceasta este o felina, o specie solitară (cu excepția leilor) care preferă să vâneze sinugră și are un simț teritorial bine dezvoltat. Totuși, una din calitățile pisicilor este adaptarea cu ușurință la diferite provocări din mediu. Acestea pot ajunge să conviețuiască în grupuri în cadrul unei locuințe fără probleme, dacă nevoile lor primare sunt asigurate iar mediul este suficient de mare pentru a acoperi aceste nevoi pentru fiecare pisică în parte.

În primul rând, castrarea/sterilizarea pisicilor din aceeași locuință este foarte importantă pentru prevenirea produșilor nedoriți dar și a conflictelor bazate pe schimbările hormonale.

Apoi, indiferent de mărimea locuinței, este foarte important să existe locuri individuale în care pisicile se pot simți în siguranță și se pot retrage dacă simt nevoia.

În ceea ce privește resursele ( litiera, hrana, apă, etc) este important ca acestea să asigure nevoile tuturor pisicilor din amplasament. Există cazuri în care acesstea pot împărți aceste bunuri fără probleme însă există și situații în care este nevoie ca fiecărei pisici să ii se asigure individual aceste resurse. Acest lucru poate fi identificat prin urmărirea pisicilor în mediu și observarea interacțiunilor între ele și cu resursele menționate anterior.

Sursă: litter-robot.com

Semnele de conflict între pisici pot fi deschise sau tăcute. Semnele unui conflict deschis sunt ușor de recunoscut; pisicile se pot urmări între ele, șuieră și se pot întoarce în lateral cu picioarele drepte și părul zburlit (piloerecție) pentru a se face să pară mai mari. Dacă nicio pisică nu se dă înapoi, afișajele pot crește la lovitură, luptă și mușcătură. Conflictul tăcut poate fi prezent atunci când pisica amenințată petrece o cantitate din ce în ce mai mare de timp departe de familie, stă în zone ale casei pe care alții nu le folosesc sau încearcă să interacționeze cu membrii familiei doar atunci când pisica asertivă se află în altă parte. Pisicile devin mature social și încep să preia un anumit control asupra grupurilor sociale și activităților lor între 2 și 5 ani. Acest lucru poate duce la un conflict deschis între masculi, între femele sau între masculi și femele. Pisicile implicate în conflict s-ar putea să nu fie niciodată „cele mai bune prietene”, dar, de obicei, pot trăi împreună fără a da semne de conflict sau de boală legată de conflict. În cazuri severe, un comportamentist poate fi consultat pentru asistență în desensibilizarea și contracondiționarea pisicilor aflate în conflict, astfel încât acestea să poată împărți aceleași spații mai confortabil.

Sistemul comportamental

Sursă: maniac.ro

Un mediu interior îmbogățit permite pisicilor să-și exprime comportamentele naturale, inclusiv zgâriatul, mestecatul și jocul. Multe dintre aceste comportamente, deși normale, pot fi considerate nedorite de proprietarii de pisici atunci când sunt afișate pe obiecte de uz casnic prețuite, cum ar fi plante, mobilier și decorațiuni. Frustrarea proprietarului poate fi evitată prin furnizarea de articole atrăgătoare și adecvate ca o ieșire pentru aceste comportamente. Comportamentul de zgâriere menține sănătatea ghearelor și este o formă de marcare vizuală și feromonală. Substraturile preferate pentru zgâriere variază. Substraturile, cum ar fi stâlpii acoperiți cu sisal sau buștenii acoperiți cu scoarță, pot atrage unele pisici, deoarece îi permit pisicii să-și prindă ghearele în material.

Pisicile tind să se zgârie pe obiecte verticale proeminente în zonele în care își petrec cea mai mare parte a timpului. De asemenea, se zgârie mai des atunci când se întind după perioade de odihnă sau de somn. Prin urmare, stâlpii de zgârietură ar trebui plasați în zonele frecvent vizitate ale casei și în apropierea locurilor de odihnă preferate.

Mestecarea nedorită poate fi evitată prin oferirea unei varietăți de plante și ierburi sigure pentru pisici. Verdețurile plantate vii și catmint proaspăt sunt două opțiuni atrăgătoare. Proprietarii pot freca „plantele de pisică” desemnate cu suc de ton sau hrană umedă pentru pisici pentru a încuraja investigarea și mestecatul. Alte plante ar trebui să fie clar separate de zonele în care pisica își petrece cea mai mare parte a timpului social, de odihnă și de hrănire și/sau marcate cu spray-uri cu gust amar pentru a le face mai puțin atrăgătoare. Plantele toxice trebuie îndepărtate din gospodărie sau păstrate într-o cameră sigură la care pisica nu are acces. Alte opțiuni de mestecat includ articole de mestecat umede din piele crudă, pește uscat și carne de vită sau de pasăre.

Sursă: casa-gradina.ro

Sursă: amazon.com

Comportamentele de joacă la pisici sunt strâns legate de secvența naturală de prădător de pândire, urmărire, năvălire și mușcătură. De asemenea, pisicilor le place să se joace cu obiecte pe care le pot ridica, arunca în aer și asupra cărora se aruncă. O modalitate sigură pentru un proprietar de a completa nevoia de joacă este să folosească jucării care păstrează distanța dintre pisică și corpul proprietarului. Încurajarea comportamentelor de joc și de mușcătură cu mâinile și picioarele poate învăța pisica că este plină de satisfacții să urmărească, să se năpustească asupra și să muște proprietarul, ceea ce duce la probleme de agresivitate legate de joacă. Exemplele de jucării adecvate includ jucăriile cu baghetă; jucării cu baterii, autopropulsate, care imită prada; bile în interiorul unei cutii sau cadă; Jucării umplute cu catmint; și jocuri cu indicatori cu fascicul de lumină.

În concluzie, pisicile au o varietate de comportamente și nevoi unice; investigarea amănunțită a mediului fizic și social este crucială pentru un diagnostic precis al calității mediului și formularea unui plan de tratament eficient pentru corectarea oricăror probleme comportamentale apărute în viața pisicii tale. Pentru mai multe informații, nu ezita să comunici cu medicul tău veterinar care poate să te îndrume și să te sfătuiască corespunzător.