Autor: Dr. Cheran Radu-Florin – Pet Stuff Hospital
Puii de câine nou-născuţi sunt consideraţi căţeii ce se află în perioada de la naştere până la 3 săptămâni maxim o lună după aceasta. Aceştia sunt pacienţi aparte, deoarece prezintă particularităţi fiziologice şi metabolice diferite de cele ale animalelor adulte de aceea au nevoie de îngrijire suplimentară.
Puii de câine nou născuți nu au capacitatea de efectuare vasoconstricţiei pentru a-şi menţine singuri temperatura, iar împreună cu hipoxia (lipsa oxigenului) poate determina bradicardie, bradipnee şi scăderea tonusului muscular, imunitatea scăzută favorizând apariţia infecţiilor şi având ca etiologie hipotermia. Funcţia hepatică şi renală nu este complet dezvoltată astfel capacitatea de metabolizare şi eliminare a medicamentelor sau substanţelor anestezice administrate mamei care alăptează sau puilor poate afecta organismul.
Principalele particularităţi ale puilor care pot creea probleme în perioada neonatală şi de care proprietarul trebuie să ţină cont sunt:
• Temperatura
Temperatura normală a puilor de câine se încadrează între 35-36°C.
Hipotermia (temperatura scazută) se întâlneşte foarte des în cazul puilor de câine deoarece ei nu îşi pot regla singuri temperatura corporală, fiind vulnerabili la condiţiile de mediu, astfel au nevoie de surse de încălzire externe cum ar fi:
- Mănusi sau sticle cu apă caldă;
- Pernă electrică;
- Bec cu infraroşu;
- Incubator;
- Aparate de încălzire cu aer cald.
Imediat după naşterea puilor, aceştia trebuie ştersi şi uscaţi cu ajutorul unui prosop curat şi puşi la incubator la temperatura de 32°C.
Este foarte important ca sursele de căldură să fie reglate şi poziţionate corespunzător pentru a nu produce arsuri puilor.
Locul amplasării culcuşului mamei şi puilor este important să se afle în interiorul casei, într-o zonă ferită de curent, eventual lângă o sursă de cădură (calorifer, radiator.) Culcuşul trebuie să aibă un aşternut absorbant care să asigure un mediu uscat şi călduros atât pentru pui cât şi pentru mamă.
Temperatura puilor se poate aprecia atât cu ajutorul unui termometru digital rapid cu cap flexibil ce se se poate introduce în orificiul anal al puilor, cât şi în funcţie de comportamentul acestora, astfel dacă dorm prea înghesuiţi se poate ca temperatura să fie prea mică, iar aceştia caută surse de încălzire, sau dacă dorm prea depărtaţi temperatura să fie prea mare.
• Glicemia
Hipoglicemia este un factor important al mortalităţii puilor, aceasta reprezentând scăderea glicemiei sistemice datorită lipsei rezervelor de glucoză a puilor şi hranirea deficitară a acestora.
Semnele de hipoglicemie la pui pot să se manifeste astfel:
- lipsa activității puilor sau activitate mai scăzută faţă de alţi pui;
- reactivitate scăzută la stimuli din mediul extern;
- scăderea tonusului muscular;
- tremurături musculare;
- comă.
În cazul în care apar semne de hipoglicemie este important ca puii de câine să fie duşi cât mai repede la un medic veterinar pentru a putea măsura glicemia şi pentru a administra substanţe care pot creşte glicemia. Se poate administra pe gură miere sau glucoză până când ajungeţi la medicul veterinar.
• Hrănirea
În primele ore de la fătare mama secretă, la nivelul mamelelor, colostru, un produs bogat în proteine şi în anticorpi, ce le va asigura puilor imunitatea necesară în primele luni de viaţă până la începerea schemei de vaccinare. Puii care nu sunt alăptați, în special în primele zile de la naștere, sunt vulnerabili în următoarea perioadă şi prezintă risc mai mare de îmbolnăvire.
Laptele de la mamă este principala sursă de hranire în perioada neonatală și asigură o nutriție corespunzătoare pentru menținerea funcțiilor fiziologice.
În cazul în care mama nu are lapte suficient sau deloc se poate opta pentru o hrănire cu substituenţi de lapte (lapte praf), care se diluează cu apă conform reţetei şi se încălzește la o temperatură de 36-38°C. Hrănirea puilor se face cu tetine speciale sau cu seringa, însă această manoperă este riscantă deoarece puii pot aspira laptele în plămâni, astfel se produce pneumonie ab ingestis, ce poate pune în pericol viaţa puiului. Astfel, cel mai indicat este ca un cadru medical veterinar să vă înveţe cum se hrănesc puii pentru a evita complicațiile.
După aproximativ 4 săptămâni de viaţă, începe perioada de înţărcare, în care puii vor prezenta interes pentru alte tipuri de hrană, pe langă laptele mamei sau înlocuitorii de lapte matern. Schimbarea de alimentaţie nu trebuie să fie efectuată brusc, la început aceştia consumând atât lapte cât şi hrană.
Hrănirea trebuie adaptată în funcţie de nevoile asociate vârstei puilor, dar şi a rasei şi a taliei câinelui adult. Astfel aceştia pot să consume atât hrană umedă, ce le va asigura o hidratare corespunzătoare până când aceştia se vor învăţa să bea mai multă apă, cât şi o hrană uscată corespunzătoare categoriei de vârstă, ce le va asigura o dentiţie sănătoasă. Astfel cele două tipuri de hrană se pot administra şi în combinaţie.
• Greutatea
Atât greutatea la naştere cât şi greutatea obţinută în primele zile de viaţă sunt un aspect important ce trebuie urmărit deoarece astfel putem să identificăm puii care au un risc mai mare de mortalitate neonatală.
La momentul naşterii un pui de câine trebuie să aibă între 1-5% din greutatea câinelui adult, specifică rasei respective.
Greutatea câştigată zilnic trebuie să fie de 2-4 g pentru fiecare kilogram al câinelui adult din rasa respectivă, sau trebuie să ia în greutate 10% din greutatea lor/zi. Astfel un pui de câine trebuie să îşi dubleze greutatea de la naştere după prima săptămână de viaţă. DIn acest motiv se recomandă cântărirea zilnică pe un cântar de bucătărie a fiecărui pui.
Comportamentul puilor de câine
În primele zile de viaţă puii de câine se bazează pe miros şi simţul tactil pentru a se orienta spre a putea consuma lapte de la mamă. Puii de câine se nasc cu ochii închişi, deci nu se pot orienta cu ajutorul simţului vizual. Ochii acestora se vor deschide la 10-14 zile de la naştere. Urechile acestora vor fi complet dezvoltate la 3 săptămâni de viaţă, însă atât văzul cât şi auzul vor fi destul de slabe la început.
Imediat după naştere puii de câine o să îşi vor petrece majoritatea din timp dormind. În perioada neonatală activitatea principală a puilor o să fie somnul şi hrănirea ce îi va ajuta să se dezvolte corespunzător. Din această cauză puii nu trebuie deranjaţi sau stresaţi, însă trebuie urmăriţi ca aceştia să se hrănească corespunzător.
Până la vârsta de 4-8 săptămâni puii vor fi stimulaţi de mamă pentru a elimina urina şi fecalele. În cazul în care mama nu are grijă de pui se poate stimula zona genitală şi perianală cu o compresă sau vată înmuiată în apă caldă.
După vârsta de 4 săptămâni puii de câine sunt mai activi şi încep să relaţioneze între ei sau cu oamenii. Începând cu această perioadă puii simt nevoia să se joace de aceea este important să li se asigure jucării cu care să işi consume energia.
După 8 săptămâni de viaţă puii de câine au o capacitate foarte mare de învăţare de aceea în această perioadă este importantă socializarea atât cu oamenii cât şi cu alte animale, dar şi învăţarea cu diferiţi stimuli auditivi pentru ca aceştia să se obişnuiască cu ei şi să nu reprezinte un factor de stres la vârsta adultă. Dresajul este foarte important pentru a-l face pe căţel să înveţe ce are voie să facă şi ce nu este bine să facă.
Vizita la medicul veterinar
În primele zile de viaţă a căţeilor este important ca aceştia să fie duşi la un consult la medicul veterinar pentru ca acesta să verifice starea generală a lor, dar şi să vadă dacă prezintă defecte congenitale. Ideal aceștia vor fi transportați împreună cu sursă de căldură sau dacă e posibil cu mama.
După perioada neonatală (3-4 săptămâni de viaţă) se pot începe tratamentele de deparazitare, iar apoi de la 6-8 săptămâni de viaţă se poate începe schema de vaccinare stabilită de medicul veterinar, pentru a le asigura imunitatea necesară împotriva unor boli virale.
Apelați la medicul veterinar pentru a vă poate ajuta cu sfaturi şi recomandări ca atât puiuții dar și mămica să treacă de această perioadă în siguranță și să aibă un start corespunzător în viață.