Examenul neurologic la câine și pisică

Autor: Mustățea Monica-Ioana

De ce este important?

Examinarea neurologică este realizată de către medicul veterinar atunci când animalul prezintă semnele unei maladii la nivelul sistemului nervos. Aceasta reprezintă evaluarea sistematizată a componentelor nervoase și constituie pasul cel mai important în diagnosticul pacientului neurologic canin sau felin.

De regulă, evaluarea neurologică trebuie precedată de un examen clinic complet unde pot fi eliminate patologiile de altă natură decât cea nervoasă. Mai mult, examenul ortopedic poate fi și el solicitat pentru a exclude bolile musculo-scheletale, ușor confundabile cu tulburările neuropatice.

Prin urmare, cazurile neurologice sunt de cele mai multe ori dificile pentru clinicianul obișnuit. De aceea, recomandarea unui specialist este esențială în obținerea unui diagnostic de certitudine cât mai rapid.

Principalele obiective ale examenului neurologic sunt:

  • Confirmarea existenței unei probleme neurologice,
  • Localizarea leziunii în sistemul nervos (neurolocalizare),
  • Estimarea gradului de extindere și severitate a bolii,
  • Determinarea cauzelor și/sau a procesului patologic,
  • Formularea unui diagnostic diferențial și a unui plan de diagnostic,
  • Stabilirea tratamentului și estimarea prognosticului.

 

Semnele clinice ale pacientului neurologic

Orice patruped suspectat ca având o patologie a sistemului nervos ar trebui supus examinării neurologice de specialitate. Simptomele afecțiunilor sistemului nervos sunt variate și pot fi ușor confundate cu semne clinice produse de alte maladii. Crizele de tip epileptiform, mersul în cerc, paralizia completă sunt puternic sugestive pentru patologia nervoasă, în timp ce orbirea, șchiopătarea, sincopa sau debilitatea pot avea origine non-neurologică.

Ce implică examenul neurologic?

În primul rând, e important de menționat că evaluarea sistemului nervos are scopul de a identifica și localiza o leziune la acest nivel, ajutând medicul să-și îndrepte atenția către o zonă specifică. În acest fel, testele solicitate se vor concentra asupra regiunii afectate, simplificând procesul de diagnostic și reducând costurile aferente acestuia. Utilizarea ulterioară a examenelor paraclinice va duce la stabilirea unui diagnostic de certitudine.

Examinarea neurologică începe din sala de așteptare când veterinarul poate observa interacțiunea câinelui sau pisicii cu celelalte animale, cu oamenii, cu mediul înconjurător. Odată ajuns în sala de consultație pacientul va fi lăsat liber, fără restricții, scopul fiind diminuarea factorilor stresori ce pot inhiba sau stimula anumite reacții ale patrupedului. În tot acest timp, proprietarul va răspunde la câteva întrebări din partea medicului care pot îndrepta clinicianul spre o anumită direcție pentru obținerea diagnosticului.

Proprietarul trebuie să se aștepte să răspundă la întrebări ce vor informa medicul cu privire la:

  • Motivul vizitei
  • Debutul tabloului clinic (când au apărut primele semne de boală și intensitatea lor): acut, subacut, cronic
  • Progresie (evoluția simptomatologică): progresiv, neprogresiv, episodic/recurent

Pacient cu opistotonus (hiperextensia capului și gâtului) în urma unui traumatism – sursă proprie

Istoricul pacientului este esențial în cadrul examinării, proprietarii fiind încurajați să filmeze episoadele care par anormale. În plus, există anumite rase ce au predispoziție pentru unele boli. De asemenea, vârsta animalului face mai mult sau ma puțin probabilă posibilitatea unei neoplazii sau a unei alte maladii.

ATENȚIE!!! Sedarea sau analgezia pot modifica temporar rezultatele examenului neurologic.

Examinarea neurologică propriu-zisă cuprinde următoarele etape:

  1. Observarea pacientului: evaluarea comportamentului, conștienței, posturii, mersului.
  2. Evaluarea reacțiilor posturale:
    În cadrul acestei etape, animalul va fi supus unor probe ce pot părea nostime, dar care aduc informații despre posibilele deficiențe motorii, senzitive sau senzoriale.
  3. Evaluarea reflexelor spinale: una dintre cele mai dificile părți, deoarece cooperarea animalului este crucială pentru obținerea unui rezultat ce reflectă realitatea.
  4. Examenul nervilor cranieni
  5. Sensibilitate/ Palpație:
    • oferă o mare valoare prognostică,
    • determină capacitatea animalului de percepție a durerii,
    • identifică zonele de hiperestezie (augmentarea răspunsului la stimulii dureroși).

 

În urma consultației, veterinarul poate cere teste adiționale pentru confirmarea suspiciunilor sau eliminarea unor ipoteze. Printre examenele paraclinice care pot fi solicitate se numără:

  • Hemoleucograma
  • Biochimia sangvină
  • Analiza urinei
  • Activitatea creatin kinazei
  • Analiza lichidului cefalorahidian
  • Radiografia de coloană vertebrală
  • Mielografia
  • RMN
  • CT
  • Electromieolgrafia
  • Biopsia tisulară

 

Prognosticul

Proprietarii trebuie sa țină cont că, deși util, examenul neurologic nu poate prezice dacă evoluția clinică a pacientului va fi sau nu favorabilă, rezultatul final fiind dependent de patologia cu care se confruntă patrupedul și de stadiul în care aceasta se află.

Pe scurt, diagnosticul de certitudine este esențial pentru abordarea terapeutică adecvată a pacientului neurologic, iar consultația neurologică de specialitate este primul pas pentru identificarea tulburării nervoase.

Referințe Bibliografice

  1. ETTINGER J. STEPHEN, FELDMAN C. EDWARD, CÔTÉ ETIENNE (2017), Textbook of Veterinary Internal Medicine, Eighth edition, Editura Elsevier
  2. PLATT R. SIMON, OLBY J. NATASHA (2004), BSAVA Manual of Canine and Feline Neurology, Third edition, Editura British Small Animal Veterinary Association
  3. LORENZ D. MICHAEL, COATES R. JOAN, KENT MARC (2011), Handbook of Veterinary Neurology, Fifth, Editura Elsevier Saunders
  4. DE LAHUNTA ALEXANDER (2009), Veterinary Neuroanatomy and Clinical Neurology, Third edition, , Editura Elsevier Saunders