Toxoplasmoza – între mit și adevăr

Autor: Medic veterinar drd. Raluca Turbatu

Pentru că în ultima vreme au apărut foarte multe discuții în mediul online care vizează boli ale pisicilor, iar informațiile vehiculate sunt mai mult sau mai puțin documentate, prezentul articol dorește să vină în sprijinul proprietarilor și iubitorilor de pisici prin răspunsul punctual la cele mai frecvente întrebări legate de acest subiect.

Pentru început… ce este toxoplasmoza?

Toxoplasmoza este o boală parazitară, cu caracter zoonotic- deci transmisibilă omului- produsă de Toxoplasma gondii. Ciclul biologic al acestui parazit include două tipuri de gazde (deci organisme susceptibile infestatiei) – o gazda definitivă – pisica – și o gazdă intermediară reprezentată de multe specii de mamifere, dar și de om.

Care sunt categoriile de vârstă cele mai afectate în cazul contactului cu parazitul?

În principiu, sistemul imunitar dispune de resurse prin care ține parazitul sub control și împiedică dezvoltarea bolii. De aceea, risc crescut prezintă copiii născuți din mame care au contractat boală în timpul sarcinii, precum și indivizii cu alte boli asociate, boli care produc o supresie a imunității și implicit generează o incapacitate a organismului de a se apara corespunzător.

Care sunt modalitățile prin care se produce infestarea?

  1. Ingestia chisturilor din preparatele din carne insuficient prelucrate termic
  2. Consumul apei infestate
  3. Contactul cu solul din grădina sau nisipul din litieră contaminat

Atenție! Boala nu se transmite prin contactul direct cu pisica, ci doar prin ingerarea elementelor infestate sau, transplacentar de la mama la făt.

Cum se manifestă toxoplasmoza la om?

Așa cum am precizat mai sus, la persoanele cu un sistem imunitar funcțional, boală evoluează asimptomatic sau cu semne clinice similare unei răceli (inflamarea ganglionilor, febră). În cazuri severe poate apărea afectarea oftalmologică cu inflamații ale diferitelor componente ale globului ocular. În cazul transmiterii transplacentare, fătul afectat poate suferi tulburări de dezvoltare, hidrocefalie sau declanșarea precoce a nașterii.

Ce semne prezintă pisica cu toxoplasmoza?

În cazul infestatiilor de intensitate redusă, boală poate fi asimptomatică. Pisicile în vârstă sau cele compromise imunitar prezintă o formă acută de boală, manifestată prin diaree, letargie, anorexie (slăbire avansată), dispnee (greutate în respirație), semne neurologice precum incoordonare, incapacitatea de menținere a poziției patrupodale (de a sta în 4 labe), vocalizări excesive (mieunat excesiv), rotire în cerc, anizocorie (pupile inegale) sau crize de tip epileptiform.

În cazul pisicilor gestante, se poate produce avortul sau, dacă pisoii supraviețuiesc, aceștia sunt letargici, hipotermi și prezintă distensie abdominală.

Și totuși, ce este de făcut dacă pisica mea a contractat toxoplasmoza?

Dacă aveți suspiciuni și animalul dvs. prezintă semne de boală, consultați medicul veterinar și realizați testele necesare stabilirii diagnosticului de certitudine pentru pisica dumneavoastră.

Un rezultat pozitiv echivalează cu trecerea pisicii prin boală și o probabilitate destul de mică că această să fie încă eliminatoare de elemente infestante- oochisturi (se elimina doar în primele 2 săptămâni după infestare).

  • Se recomandă limitarea accesului pisicii în mediul exterior și limitarea posibilității de a vană șoareci, păsări, etc.;
  • Se evită hrănirea pisicii cu preparate din carne crudă;
  • Grădinăritul trebuie realizat cu mănuși;
  • Curățarea litierei să se realizeze cel puțin o dată pe zi și, de asemenea, cu mănuși. Femeile gravide și persoanele imunosupresate este bine să evite curățarea litierei;
  • Hrana din alimentația curentă trebuie gătită la o temperatura mai mare de 67 de grade;
  • Spălarea mâinilor, dar și a ustensilelor după manipularea cărnii crude este obligatorie.

Am lăsat pentru final întrebarea care macină multe viitoare mămici iubitoare de pisici: apariția unei sarcini implică excluderea pisicii din familie?

Răspunsul este categoric NU.

Risc nu prezintă pisicile seropozitive, ci cele seronegative care ar putea deveni eliminatoare. Totuși, respectarea măsurilor de igienă, utilizarea mănușilor și curățarea litierei suficient de des reduc la minim riscul apariției bolii.