Autor: DVM Somfalvi Rita
Coronavirusului felin este un virus cu ARN monocatenar (format dintr-un singur lanț de polinucleotide comparativ cu ADN-ul care este alcătuit din două lanțuri) care este răspândit în întreaga lume. Acesta poate fi de două tipuri: tipul I – pur felin iar tipul II- recombinat cu coronavirusul canin.
Este foarte important de menționat diferența dintre coronavirusul felin și SARS-COV-2 , cele două făcând parte din genuri diferite.
Cum se transmite acest virus?
Transmiterea are loc prin fecale, în mare parte indirect, prin obiectele contaminate (litiere, lopățele de curățat, etc.). Odată infectați, pacienții pot rămâne eliminatori de virus de la câteva zile până la câteva luni.
13% din pisicile infectate cu tipul I rămân purtătoare asimptomatice.
Virusul este inactivat la temperaturi de 60℃ și de majoritatea dezinfectanților uzuali. În condiții optime pentru virus aceasta își poate păstra virulența până la câteva săptămâni.
Cum se manifestă această patologie?
Coronavirusul felin se manifestă de cele mai multe ori cu semne gastrointestinale, de obicei mai slabe ca intensitate comparativ cu panleucopenia felină. Semnele includ inapetență, scaun moale, stare generală depreciată, vomă și afectează în majoritatea cazurilor pacienții tineri sub vârsta de 1 an.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice și a testelor rapide de detectare a antigenului din fecale.
De la un sindrom gastrointestinal viral la PIF
Cauza principală a trecerii de la un sindrom gastrointestinal la o boală sistemică cu mortalitate ridicată este faptul că genomul virusul suferă modificări în structura acestuia trecând de la atacarea celulelor gastrointestinale la infectarea monocitelor (linie de celule albe cu rol în imunitate). Aceasta se numește teoria mutației interne.
Deși încă nu se cunosc motivele pentru care au loc aceste schimbări se presupune că stresul și factorii genetici au o pondere mare în acest fenomen.
Studiile arată că sub 10% din pisicile infectate cu FCov dezvoltă PIF (din care 70% sunt rase pure, cu Pedigree și 50% sunt sub vârsta de 2 ani).
Semnele clinice ale peritonitei infecțioase
Ca și semne clinice se discută de două tipuri de PIF:
- Forma umedă/efuzivă în care pacientul prezintă acumulări de lichid in cavitatea toracică, abdominală și/sau pericardică. În această formă pacientul prezintă fie semne de insuficiență respiratorie (dacă acumularea se găsește în torace) și creșterea dimensiunii abdomenului (în cazul acumulării lichidelor în cavitatea abdominală), sau ambele. Pacientul poate să prezinte semne clinice atipice manifestate prin inapetență, hipertermie, stare generală depreciată, scăderea masei musculare.
- Forma uscată se manifestă cu inflamarea diferitelor organe. Drept urmare, discutăm despre afectare oculară(uveită), afectare neurologică, limfadenopatie (modificări la nivelul limfocentrilor, în general cei din cavitatea abdominală), nefromegalie (mărirea rinichilor în volum). Ca și semne clinice pacientul prezintă o stare generală proastă, hipertermie, inapetență, slăbire și, în funcție de organele afectate, pot apărea modificări precum icterul sau afectarea funcțiilor organelor.
Diagnosticarea
Diagnosticul de certitudine se face în funcție de forma bolii. În cazul formei umede RT-PCR din lichidele acumulate este considerată gold standard.
În cazul formei uscate se recomandă RT-PCR din puncție/biopsie/lichid cefalorahidian sau umoare apoasă (în funcție semnele clinice).
Înainte de a ajunge la aceste investigații, unele din ele chiar invazive și costisitoare, se recomandă efectuarea de examen clinic și investigații paraclinice precum analize de sânge hematologice și biochimice, ecografie abdominală.
Este important de reținut că boala afectează pacientul sistemic și pe lângă diagnosticul de certitudine trebuie evaluată starea generală de sănătate a pacientului.
De reținut:
- un test pozitiv de anticorpi Fcov nu înseamnă PIF
- testele PCR din sânge pentru detectarea antigenului FCov nu sunt relevante deoarece virusul persistă un timp destul de scurt în sânge/plasmă și un rezultat negativ nu exclude boala
De la o boală mortală la o speranță la viață
În ultimii ani, cercetătorii au studiat și lucrat activ la dezvoltarea unui medicament cu efect curativ. Cu toate că produsul încă nu este unul omologat pe piața farmaceutică și nu se cunosc multe din efectele secundare sau pe termen lung, medicamentul antiviral GS-441524 a început să fie utilizat pe scară tot mai largă de către pacienți cu acest diagnostic și studiile continuă să apară în literatură cu rezultate promițătoare. Acest tratament antiviral care se găsește acum atât în forma injectabilă cât și sub forma de capsule se poate achiziționa de către proprietari și se poate administra pacienților cu acest diagnostic pe baza unui act în care proprietarii își asumă riscurile aferente și efectele secundare care ar putea să apară.
Tratamentul constă in 84 de zile în care pacientul primește acest antiviral în funcție de forma clinică a bolii, concomitent cu tratamentul de susținere care diferă în funcție de starea generală a pacientului și de nevoile organismului. În tot acest timp se recomandă analize periodice pentru a urmări evoluția pacientului. Tratamentul de susținere, alimentația, monitorizarea și comunicarea cu medicul veterinar atentă sunt esențiale pe parcursul tratamentului.
S-au menționat în literatură atât recidive ale bolii, efecte secundare agresive cât și cazuri în care eficiența nu a fost suficientă.
O altă mențiune importantă este costul acestui tratament care se poate ridica la câteva sute de euro.
Concluzii
Deși încă la început de drum, putem spune că se observă o luminiță la capătul tunelului pentru o boală odată incurabilă și o speranță în plus pentru pacienții afectați.
Recomandăm ca proprietarii care se găsesc în situația nefericită de a deține o pisică cu semne clinice să discute cu medicul veterinar despre opțiunile de tratament și să se ia decizii atât pe baza examenului clinic, a analizelor, a protocolului prin punerea în balanță a riscurilor și a beneficiilor pentru binele pacientului.
Mai mult, proprietarii care își achiziționează pisici de rasă pură, din felise și nu numai, să facă o vizită la medic pentru a evalua noul membru al familiei și de a discuta despre investigații pentru a diagnostica un potențial purtător al virusul FCov.
