Autor: Medic veterinar – Dr. Carmen Vodă
Dirofilarioza este boala cauzată de infestațiile cu viermi din genul Dirofilaria. La câini, o formă se mai numește „boala viermilor cardiaci” și este cauzată de specia de parazit Dirofilaria immitis. Deși se numesc viermi cardiaci, paraziții intră în inimă abia în etapele finale ale bolii, atunci când sunt împinși din artera pulmonară principală (unde stau aceștia), retrograd, în inimă (în ventriculul drept și apoi în atriul drept).
Ciclul de viață al acestui parazit începe atunci când un țânțar mușcă un câine infestat și ingeră microfilarii (‘puii’ dirofilariilor) care se găsesc în sânge. Microfilariile se dezvoltă în țânțar în larve (pana in stadiul L3). În acest stadiu, acestea sunt larve infestante și își pot finaliza maturarea atunci când intră într-un câine. Larvele infestante intră în corpul câinelui atunci când țânțarul mușcă un câine și prin salivă sunt transmise în sânge. Aceste larve infestante migrează în fluxul sanguin și se deplasează către arterele pulmonare și ulterior în inimă, ajungând la stadiul de adulți in 6-7 luni, atunci fiind capabili să se împerecheze și să se reproducă (→ microfilarii).
https://dogs.lovetoknow.com/wiki/Heartworm_Life_Cycle https://www.vetsupply.com.au/blog/prevent-heartworms-in-dogs-by-understanding-their-life-cycle/
Microfilariile au nevoie de țânțari pentru a se dezvolta in adulți, altfel rămân în acest stadiu de ‘pui’ (durata de viață fiind ~ 2 ani).
Viermii adulți prezintă dimensiuni impresionante – femelele au o lungime de 15 – 36 cm și o lățime de 3 mm, iar masculii au aproximativ jumătate din mărimea femelelor.
Un câine poate avea până la 300 de viermi prezenți atunci când este diagnosticat.
Viermii adulți pot trăi până la 5-7 ani. În acest timp, femelele produc milioane de microfilarii care trăiesc în principal în vasele mici ale fluxului sanguin .
► Simptome / Semne clinice de boală ◄
În stadiile incipiente ale bolii, mulți câini prezintă puține simptome sau deloc.
Semnele acestei boli într-un stadiu mai avansat pot include o tuse ușoară persistentă, reticența în exerciții fizice, oboseală după o activitate moderată, scăderea apetitului, pierderea în greutate.
Toate aceste semne sunt mai evidente în momentul în care boala este într-un stadiu foarte avansat (+/- viermii sunt deja în inimă), respectiv apare oboseala evidentă după cel mai mic efort, câinele nu se mai ridică +/- poate apărea sincopa (pierderea cunoștinței) sau tahipneea (frecvența respiratorie crescută) în momentele de repaus/somn (moment în care e posibil ca inima dreaptă să fie foarte mare din cauza viermilor prezenți în ea și să compreseze partea stângă a inimii astfel încât sângele să nu mai poată fi trimis corespunzator în circulația sistemică și țesuturile să nu mai fie aprovizionate corespunzator cu oxigen).
Viermii adulți provoacă fibroza și distensia vaselor de sânge și pot bloca fluxul sanguin ducând la tromboză pulmonară (cheaguri în plămâni) și insuficiență cardiacă. Pot duce și la insuficiență hepatică sau renală.
► Diagnosticarea ◄
I Pentru detectarea microfilariilor:
– un frotiu de sânge – practic se ia o picatură de sânge venos, se pune pe o lamă peste care se așează o lamelă și se examinează la microscop. Avantajul este că e o metodă rapidă și ieftină, dar dezavantajele sunt frecventele rezultate negative (nu sunt microfilarii în probă sau adulții nu s-au reprodus. 35% din cainii infestați nu au microfilarii circulante) și nu pot fi diferențiate de microfilariile produse de altă specie: Dirofilaria repens (care determină noduli subcutanati de regulă). De asemenea microfilariile pot fi primite în timpul transfuziilor sau transplacentar de la mamă (deci nu au adulți).
– testul Knott – 1 ml sange venos + 10 ml formol tamponat, se centrifughează 1500 rpm 3-5 min. Supernatantul este extras din tub și sedimentul este amestecat în părti egale cu albastru de metilen 1:1000. Sedimentul se asează pe lamă, se acoperă cu o lamelă și se examinează la microscop. Avantajul este ca se pot diferenția speciile de microfilarii, dezavantajul: dificultatea găsirii unui specialist care să poată diferenția corect specia.
II Pentru detectarea adulților:
– Test Snap 4Dx – cu mențiunea că este detectat antigenul produs de uterul femelelor, ceea ce înseamnă că un număr mai mare de femele crește sensibilitatea testului. Este rapid de facut, cel mai des recomandat și utilizat pentru detectarea adulților.
– PCR, test Elisa – mai scumpe si dureaza mai mult pana la primirea unui rezultat.
III Metode care pot duce la suspiciunea infestației sau/și pot ajuta la determinarea gravității efectelor secundare infestației și stabilirea unui tratament corespunzator:
– Radiografiile de torace – pot arăta un stadiu avansat al bolii atunci când apar modificări la nivelul arterelor pulmonare +/- mărirea în volum a cordului drept.
Radiografie torace (VD) – cord mărit în volum + artera pulmonară modificată
– Ecografia cardiacă permite evaluarea dimensiunii cordului, distensia arterei pulmonare principale (unde stau inițial adulții), prezența viermilor în aceasta sau în cordul drept, modificările hemodinamice secundare.
!!! Întotdeauna este necesar și un test de sânge (cel mai recomandat: Snap 4dX) pentru un diagnostic de certitudine, mai ales cand viermii nu sunt evidenți în inimă.
Ecografie cardiacă – secțiune longitudinală – Cord drept dilatat, viermi prezenți în ventriculul și atriul drept. Camera ventriculului stâng este redusă în dimensiuni din cauza presiunii realizate de către cordul drept mult mărit în volum, rezultând o ejectie necorespunzătoare a fluxului de sange pe aortă și aparitia tahipneei.
► Tratamentul ◄
Poate fi medicamentos sau chirurgical, în funcție de stadiul în care se găsește pacientul, fiecare implicând riscuri majore.
!!Prevenția este întotdeauna cea mai sigură variantă!!
► Prevenția ◄
Utilizați întotdeauna repelenți împotriva țânțarilor pentru animalele de companie atunci când este sezonul țânțarilor. De asemenea deparazitarea internă cu produse pe baza de milbemicină distruge microfilariile și larvele infestante.
Când faceți analize de sânge de necesitate sau anuale, faceți și un test Snap 4Dx; acesta poate identifica printre altele și prezența speciei Dirofilaria immitis.
Nicio formă de prevenție nu poate oferi o protecție 100%, de aceea e bine să testăm periodic blănosul nostru pentru a ne asigura că totul este bine.
Și în caz că vă întrebați – Da, și pisicile pot fi de asemenea afectate de această boală,dar nu la același nivel.
Pisicile care dezvoltă adulți (cazuri foarte rare) au de obicei unul până la trei viermi. Deși acest lucru înseamnă că boala viermilor cardiaci rămâne adesea nediagnosticată la pisici, este important să înțelegem că, chiar și viermii imaturi provoacă daune reale sub forma unei afecțiuni cunoscute sub numele de boală respiratorie asociată cu viermi cardiaci (HARD). Mai mult, medicamentele utilizate pentru tratarea infestațiilor cu viermi cardiaci la câini nu pot fi utilizate la pisici, astfel încât prevenirea este singurul mijloc de a proteja pisicile de efectele bolii viermilor cardiaci.
